La nunta mea, să nu vii!

Imagine Publicat pe 26/09/2016 Actualizat pe 06/11/2016

L., a fost din prima zi de liceu prietena mea. A fost de parcă ne-am fi știut de când ne-am născut. Locuiam la căminul liceului, pentru că amăndoua eram din alte localități decât cea în care era liceul nostru. Nu eram în aceeași clasă, însa eram colege de cameră în cămin.

Ea era dintr-o familie înstărită, avea mult mai multe haine decât mine, venea cu pachete care pe mine mă lăsau mască, mâncăruri sofisticate, vânat, prăjituri de tot felul.

Eu… nu aduceam niciodată nimic la pachet de acasă. Nu că nu aș fi avut ce, dar  mamei nu-i trecea prin cap că mi-ar trebui ceva, doar mâncam la cantina liceului…  Cât despre îmbrăcăminte, aveam o pereche de blugi, două bluze și ceva lenjerie intimă. Mai că îmi încăpeau într-o sacoșă cu tot cu uniforma sarafan la care aveam o singură bluză, pe care trebuia să o spăl în fiecare seară. Noroc că era din materialul acela “de plastic” și se usca pâna a doua zi.

L., avea cinci bluze, câte una pentru fiecare zi, și două sarafane. Eu doar unul. Ea nu spăla niciodată nimic la cămin, le ducea acasă și le aducea înapoi spălate. N-o invidiam. Doamne, o iubeam. Și azi mai ținem legătura, deși drumurile noastre au avut traiectorii total diferite. Ea s-a măritat imediat ce a terminat liceul, cu cel mai avut băiat de la ea de acolo, nu cred nici acum că ales de ea. Eu, mult mai târziu, după terminarea studiilor și cu cel ales de mine.

Însa, ce vreau să vă povestesc, despre fratele peietenei mele este. Știam că are un frate, mai mare cu nouă ani decat ea, care terminase o facultate și era deja pe picioarele lui. Adică lucra, avea o casă a lui, dar nu era căsătorit. Nu-l văzusem niciodată în realitate, doar în poze, dar ea vorbea atât de des și cu atâta dragoste despre el, că mi se părea că deja îl cunosc, și cumva îl consideram “frate”, mai ales că eu nu aveam unul.

Aveam 17 ani, eram în clasa a XI-a, când într-o zi, la poarta liceului a apărut fratele ei. M-a chemat să-mi facă cunoștință cu el. N-am văzut în el decât fratele pe care mi-l imaginasem. Și așa avea să rămână pentru câțiva ani. El însa n-a văzut în mine o soră. A văzut altceva. N-aveam de unde să știu, eram prea naivă ca să-mi dau seama că scopul vizitelor lui din ce în ce mai dese la sora lui, eram eu.

Îmi amintesc că în clasa a XI-a, am fost pentru prima dată la un restaurant, bineînțeles că toți trei și la invitația lui. Habar n-aveam cum să mă comport și urmăream disperată gesturile lor, ca să nu mă fac de râs. Nu știam nici ce vreau să mănânc, așa că a trebuit să aleagă el pentru mine… Dar acum nu mă mai simțeam așa de stânjenită ca la început, pentru că el se comporta cu mine la fel cum se comporta cu sora lui. Protector și familiar.

Cum începusem să mă familiarizez cu el, cu vizitele lui, cu invitațiile în oraș în trei, la filme, restaurant, cofetării…începusem și să țin la el chiar ca la un frate.

Apoi, L., prietena mea m-a invitat la ea. Părinții mei au fost de acord doar după ce a mers ea întâi la mine acasă.

Când am mers prima dată, era revelionul din clasa a XII-a. Era o petrecere cu tineret, organizată la L. acasă. După ora 12 noaptea, a apărut și T., fratele ei. L., îmi spusese că face revelionul cu prietena lui. Mi se părea normal, la noi era doar puștime, 17 – 19 ani, el trecuse de faza asta, știam că are o prietenă încă din timpul facultății și că merseseră la un restaurant.

Când a venit, radia de fericire. Se desparțise de prietena lui. Îi spusese că s-a îndrăgostit de altcineva. În seara aceea și-a făcut curaj și mi-a spus tot ce eu nu am înțeles într-un an și jumătate de când îl știam. “Altcineva” eram eu!

M-a pus rău în încurcătură, pentru că nu știam ce să-i spun. Nu mă simțeam deloc încântată, nu vedeam în el altceva decât un frate și i-am spus asta. Mi-a răspuns că într-o zi, voi vedea altceva, că se va strădui să văd altceva, că poate nu l-am văzut cu adevărat știind că are o prietena… și tot așa. 

Citeste continuarea pe Catchy