Fimul e film și viața e viață

Imagine Publicat pe Actualizat pe


eye-1598526__180

Ca orice om normal, detest tot ce e anormal pe lume. Anormal, din punctul meu de vedere. Una dintre cele… multe anormalitați, e chestia cu… (ups!) homosexualii! Subiect sensibil pentru multă lume. Nu ține de mine să-mi stăpânesc sentimentele (nespuse pâna acum public), legate de asta. N-am ce-mi face! Asta sunt. N-am nimic cu ei ca oameni, dacă nu știu… ce nu știu.

Dacă știu, iertată să fiu, dar se zbârlește pielea pe mine.

M-am gândit la asta zilele trecute, după o discuție pe care am purtat-o cu fetița vecinilor, pe scările din fața apartamenului meu, unde se juca singură cu două papuși jerpelite. Are șapte ani, e măndră că merge la școală, era singură acasă și mi-a zis ca îi este frică singură în casă, așa că a ieșit pe scări.

M-am așezat lângă ea și din una în alta, am ajuns la un subiect cam prea mediatizat zilele acelea la tv., dacă fetița știa destule amănunte despre asta.

Doi bărbați homosexuali zicea copila, care cereau să se căsătorescă sau să le fie recunoscută căsătoria. Nu știu sigur, n-am urmărit subiectul. Asta am înțeles de la fetiță. Fetiță de șapte ani, care m-a întrebat direct, ce înseamnă să fii homosexual.

M-a blocat. Am încercat să mă învârt în jurul întrebării, în ideea de a afla ce știe și ce nu, pentru că m-am gândit eu, dacă m-a întrebat, ceva tot știa.

Am întrebat-o dacă a vorbit cu mama ei despre asta. Fețișoara mica și frumoasă i s-a pleoștit deodată și a tăcut. Am insistat, încercând să păstrez aerul de veselie, iar ea a ridicat ochii mari și albaștri spre mine și mi-a spus că a întrebat-o, iar mama s-a supărat rău. „Mi-a dat o palma peste gura și a zis să nu mai rostesc niciodată cuvântul ăsta… de asta te-am întrebat pe tine”.

Ioi! Am sfeclit-o, mi-am zis, nu știe nimic. Ce să-i spun unui copil de șapte ani despre homosexualitate? Și totuși, trebuia să-i dau un răspuns. Așa că, în lipsă de alte idei, i-am răspuns că homosexualii sunt niște oameni mai deosebiți, ușor diferiți de noi, sunt foarte puțini, că nu m-au interesat niciodată prea tare, așa că nu știu mai mult despre ei, dar dacă voi afla, o să-i spun. Asta în timp ce în gând îmi ziceam furioasă: fi-va-r televizorul cu știrile și reportajele și orele la care le băgați pe post, de cap!

Apoi am schimbat discuția, spre alte teme mai vesele, am mai stat ceva timp cu ea, după care am pupat-o pe cap și a zâmbit așa de fericită și uimită, că m-a făcut să cred că rar i se întamplă asta, iar eu am intrat în casă, pe ea am lăsat-o pe scări zâmbind în urma mea. Nu-i cunosc foarte bine părinții încât să-mi permit s-o iau la mine…

Intrată în casă, mi-am adus aminte de numeroasele controverse dintre mine și fiică-mea pe tema asta. Ea cu argumete pro, eu cu argumente contra. Norocul meu, că fiică-mea are un iubit stabil, de mai bine de trei ani. Că la câte argumente pro îmi aduce, m-aș fi gândit la tâmpenii…

Dar…  mai are și un prieten în anturaj, pe care il știu și care e băiat de treabă de altfel, dar care merge totuși la psiholog, n-am întrebat-o de ce, care e… homosexual. Întotdeauna, la discuțiile pe care le avem pe tema asta, ajung sa spun, gata, că nu vreau să ne certăm! Convinse că n-o să ajungem la un consens, cedăm.

Eeeeei, acum paradoooxuuul! Că există și ăsta în mine. Cum naibii pot să mă uit la „Brokeback mountain”, și nu o singură dată, ba mai mult decât atât, să plâng. Da’ nu așaaa… lăcrimat, ci cu toată ființa mea, de mă dor ochii și obrajii și-mi vâjâie capul. Plâng de parcă toate durerile lumii s-ar fi adunat pe viața mea. Plâng cu sufletul, cu creierul, iar la sfârșitul fimului, am ochii cât cepele, nasul ca o roșie bine coaptă, iar lîngă mine, juma’ de sul de prosoape de bucătarie mototolite, mă sfidează spunându-mi,vezi ca ești fraieră?  

Mă doare sufletul, mă revolt, sufăr alaturi de ei, îmi spun că nu-i drept să fie așa, că unii oameni s-au născut să trăiască la extreme atât fericirea cât și durerea! Asta gândindu-mă la cei doi protagoniști ai filmului. Să fiu bine înțeleasă! Fimul e film și viața e viață!

În realitatea de zi cu zi, rămâne valabilă treaba cu zbârlirtul.

sursa foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s