Cand dragostea nu-i o bucurie.

 

El a fost considerat de catre noi ceilalti, inca de cand a venit in colectivul nostru, un tip interiorizat, perfectionist pana la exasperare, aproape morocanos. Isi facea treaba fara a interfera cu noi, decat in limita problemelor de serviciu. Cand ceva nu-i placea, ne-o trantea in fata fara menajemente. Zambind insa, nu l-am vazut. Parea un dur si era cam nesuferit…

 

Ea e venita printre noi cu cativa ani mai inainte. Dar si cu cativa ani mai mare decat el, cred ca vreo cinci sau sase ani. Doar ca arata si acum bestial. Si mai are si  o personalitate absolut speciale. Cred ca daca nu mi-ar fi draga… as invidia-o. Insa nu poti sa invidiezi o femeie ca ea. E altfel. E prietena mea si e prietena cu toata lumea. Indiferent de varsta. Nimeni, nici cei “mici” cum le zicem noi, sau pustimea, nu-i spune “doamna S.” Pentru toata lumea ea e simplu, S.

Amandoi sunt oameni maturi. Cu familii.

Ce ma uimeste insa, e felul in care el s-a schimbat de vreo doi ani incoace. Incet, aproape fara sa ne dam seama, a devenit un tip sociabil, care stie sa zambeasca, sa faca complimente si care chiar a inceput, nu numai sa accepte glumele, ci sa mai si participe la glume.

Femeie fiind, nu mi-a trebuit mult sa inteleg ce se intampla. Fata i se lumineaza de cate ori o priveste pe S., cauta pretexte sa vina in biroul nostru, iar cand o vede trecand pe hol sau prin fata biroului lui, ramane „uitat” cu privirea dupa ea.

Colegul nostru e indragostit de S. Desi tipul este extrem de discret si atent, cand crede ca nu e vazut, i se citeste dragostea pe chip. Nu cred ca ea n-a sesizat, femeile simt asta intotdeauna, dar continua sa se poarte la fel ca intotdeauna si la fel cu toata lumea. La ea ploua, cum s-ar spune. N-am intrat in sufletul ei desi imi e prietena, ii respect discretia si ii admir atitudinea, dar o simt ca stie…

M-a uimit insa, ziua de 1 Martie, cand toate am primit flori si martisoare de la colegii nostri. N-as fi crezut ca pot vedea un barbat in toata firea, rosind si balbaindu-se. Pentru noi toate, a adus lalele. Pentru ea, frezii mov. Ei ii plac freziile mov. El stia asta din discutiie pe care inevitabil le purtam la cate o barfa in pauze (discutii la care a inceput sa ia parte si el in ultimul timp)…

Dar cand a ajuns la ea sa i le ofere, el a rosit! Si a inceput sa se balbaie, cum ca… lalelele se terminasera, erau ultimile buchete de acolo de unde le luase el, de aceea a fost nevoit sa ia un buchet de frezii. Pe care i l-a oferit chiar ei. Care iubeste freziile. Freziile mov. Am simtit un fel de mila pentru el. Cine se scuza, se acuza…

Nu cred in ruptul capului, ca el e bucuros de “fericirea” asta care a dat peste el. Si nici ea. Poate o alta femeie s-ar simti flatata de sentimentele pe care le inspira, nu e de ici – de colo sa bati spre 50 si sa starnesti pasiuni. S. insa, e o tipa atat de sufletista, de realista si sincera, incat nu s-ar putea bucura de dragostea lui pentru ea, care e suferinta in fond. Cand a luat freziile pe care el i le oferea, i-am urmarit reactia. Un zambet usor trist, un multumesc si un pupat rapid, lipsit de bucuria sincera si entuziasmul cu care impartise pupaturile celorlati colegi.

Si m-am gandit serios ca dragostea nu tine cont de nimic, nici de varsta, nici de familie, nici nu te intreaba de “vrei sau nu”.

Si ca dragostea doare in mai multe feluri. Daca o traiesti – in cazul lui, daca o inspiri – in cazul ei.

sursa foto: internet