Poeziile altora

Singurătate – Demostene Botez

Publicat pe

buna

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât, 
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile,
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile,
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva, ce nu mai vine…

sursa foto: internet

Reclame

Jumatatea rănită

Publicat pe

p8

 

Să mă topesc,
Să mă strecor în tine, dar nu ca zăpada,
nici ca o lacrimă, ci ca otrava,

Să mă răspândesc în sângele tău.
Încet, încet, să-ți pierzi amintirile,
să vorbești cu glasul meu și să umbli
cu mersul meu.

Îmbătat de mine, eu sa fiu sângele tău.
Și, când în sfârșit mă vei fi primit,
Speriată de atâta risipă,
Să mă desprind ram prea greu,
Lăsându-te să fii o jumatate ranită.
 

                                         Silvia Patrascanu

 

sursa foto: internet

Nu te-am uitat – Mugur Dumitriu

Publicat pe Actualizat pe

1111

 

Nu te-am uitat 

Nu te-am uitat dar plouă des în lume
Și-ți spală pașii de pe-asfaltul gri
Se scrie prin ziare că ți-e bine
Dar tu ești prea departe ca s-o știi

Nu te-am pierdut da-n toată ploaia asta
Îngrămădită-ntr-un dulap de la etaj
Încă mai plânge-o mânecă de bluză
Rămasă-a mea la ultimul partaj

Nu te-am uitat… Nu aș avea curaj

 

Ador toate poeziile scrise de Mugur Dumitriu

Regret – Magda Isanos

Publicat pe Actualizat pe

aripa

Ceva nespus de tânăr s-a pierdut…
Aşa, cu golul fiecărui ceas,
S-a risipit în mine, s-a retras,
Ca un izvor de nimenea ştiut.

Mi-a fost de mine însămi tot mai dor,
Ca de-un prieten bun care-a murit.
Și m-am întors adesea şi-am privit
La toate… cu tristeți de călător.

 

sursa foto: internet

Auzi-mă…    – Elena Văcărescu

Publicat pe

images5

 

Auzi-mă! Sunt muzica, mereu

Lipsită de puținul ce-și dorește,

Sunt ritmul mare, unic, straniu, greu,

Din zgomotul furtunii care crește.

 

Sunt muzica aceasta fără frâu,

Sunt melodia blândelor ruine,

Sunt liniștea-ntre țipete, sunt râu

De cântece străvechi trecănd prin mine.

 

Am, muzică, obrajii tăi de soare

Și netedele brațe fericite,

Ce pot prin pomii beți să se strecoare

Și printre zvelte gratii împletite.

 

Am, ca și tine, triste tălpi arzând

De-al morților nepotolit sărut,

Cu viața mea adâncul tău crescând,

Ca-ntr-un ocean, în tine m-am pierdut.

 

Traducere de Elisabeta Isanos.