Poeziile altora

Frunzele (Elegie de toamnă)

Publicat pe Actualizat pe


frunze

 

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, 
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, 
Să nu văd frunzele cum cad din ram…

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt…
Vreau să mă simt la tine ca acasă, 
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt…

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, 
Şi deapănă mereu, fără-ncetare, 
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem…

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie…
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele…

                         Radu Stanca

Anunțuri

Mistreţul cu colţi de argint

Imagine Publicat pe


padure

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

-Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…

-Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte,
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
-Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…

-Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: -Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…

-Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: -Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
-Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…

-Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: -Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

-Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…

– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Ștefan Augustin Doinaș

sursa foto: internet

Daca

Imagine Publicat pe Actualizat pe


cropped-cropped-dscn041712.jpg

Daca m-ai iubit,
M-ai iertat,
Intr-un timp intreg si inalt,
Rasucit spre marea mirare
A varstei noastre dintai.
Sufletul nostru atunci se zbatea,
Migrand spre orizonturi si pace.
Era timpul copil, de vise-nflorat,
In care se crede, se plange se tace…
Daca m-ai iertat,
M-ai iubit,
Intr-un timp cenusiu, de doruri uscat,
Timp fara margini si joc,
Cu durere si frica-mbracat.
Orb printre vise, sufletul nostru trecea,
Sagetand inspre-a iernii varsta saraca…
Era timp tarziu, cumpanit in iertare,
In care se tace… se tace… se tace…
Daca m-ai iubit,
M-ai iertat…Ilie Dan, Cumpana gandului, 1981

foto:  by Liana

Jumatatea ranita

Imagine Publicat pe Actualizat pe


p46

Sa ma topesc,

Sa ma strecor in tine, dar nu ca zapada,

nici ca o lacrima,

ci ca otrava,

Sa ma raspandesc in sangele tau.

Incet, incet, sa-ti pierzi amintirile,

sa vorbesti cu glasul meu si sa umbli

cu mersul meu.

Imbatat de mine, eu sa fiu sangele tau.

Si, cand in sfarsit ma vei fi primit, 

speriata de atata risipa,

sa ma desprind ram prea greu,

lasandu-te sa fii o jumatate ranita.

                        Poezie scrisa de Silvia Patrascanu

sursa foto: internet