De azi pana ieri?

De azi pana ieri?!

Au trecut 15 ani de cand s-au cunoscut si vreo 11 de cand s-au casatorit. Sunt inca tineri. Se iubesc, asa pretind si asa se si vede privind din exteriorul casniciei lor. Si se inteleg foarte bine. Par cuplul perfect, cred ca sunt chiar invidiati de unii, admirati de altii… Sunt iubiti in grupul lor din cate vad. Par inseparabili, au mereu replica la ei, se completeaza perfect unul pe celalalt in conversatii, au aceleasi gusturi in orice, jocuri, calatorii, muzica, plimbari in doi sau in grup, sporturi si toate alea de ne umplu zilele si existenta. Nu vorbesc  insa  niciodata despre ei, zambesc doar privindu-se misterios, cand vine vorba despre viata lor. Par ciudati, si aveam sa aflu chiar de la ea intr-un acces de sinceritate, ca chiar sunt ciudati. Sau, ma rog, ciudati mi se par mie, imi zice. Nu si ei.

Sunt cativa ani de cand sub diverse pretexte, (si ei chiar cred sau vor sa creada in ele), nu mai dorm impreuna. Fiecare e cu camera lui. Prima care a dat bir cu fugitii a fost ea, sub pretextul ca el sforaie…  A avut apoi mustrari de constiinta si a revenit in patul conjugal. Doar ca sa constate in scurt timp, ca de data asta a cautat el un pretext sa dea bir cu fugitii, vezi bine, el se uita noaptea la tv., si stie ca ea nu poate dormi decat in liniste si fara lumina… ceea ce era adevarat, asa ca ea a luat-o de buna. Deci s-a mutat in camera alaturata. El, de data asta.

S-au invatat asa. Fiecare cu camera lui, cu tabieturile lui de dimineata si seara. Si au o viata minunata, imi zice.

Dar week end-urile… Eeeei, aici lucrurile se schimba si devin usor comice. La fiecare sfarsit de saptamana aproape, se pleaca in gasca cu prietenii, la munte, la mare, dupa caz. Aici nu mai au ce face. Cum sa explice prietenilor ca vor doua camere??? Nicicum! Deci sunt nevoiti sa imparta o singura camera. Situatia era tragicomica la inceput, stingheri   amandoi, pana cand ea a gasit solutia. Pleaca intotdeauna inaintea lui in camera, el mai ramane cu baietii, iar cand ajunge el in camera, ea deja “doarme”. Iar dimineata e prima care se trezeste din tot grupul. Cand pleaca ea in camera la culcare, toti striga: dimineata gasim cafeaua facuta? Se stie, le raspunde invariabil…

Am intrebat-o de ce nu lamuresc situatia asta? Care situatie? mi-a raspuns razand cu gura pana la urechi. O privesc de parca m-ar fi lovit trenul si inca mai traiesc si nici nu ma doare nimic… De azi pana ieri nu s-a schimbat nimic, totul e la fel,  si-a continuat raspunsul la intrebarea mea.

De azi pana ieri?!! Ce naibii o fi insemnand asta, ma intreb si acum… si-mi spun ca mare e lumea si fara limite sunt ciudateniile ei… iar eu mai am muuulte de invatat si de inteles.

 

sursa goto: internet