ganduri

Regret – Magda Isanos

Publicat pe Actualizat pe

aripa

Ceva nespus de tânăr s-a pierdut…
Aşa, cu golul fiecărui ceas,
S-a risipit în mine, s-a retras,
Ca un izvor de nimenea ştiut.

Mi-a fost de mine însămi tot mai dor,
Ca de-un prieten bun care-a murit.
Și m-am întors adesea şi-am privit
La toate… cu tristeți de călător.

 

sursa foto: internet

Reclame

Suntem unici, deci „universal valabil” nu se aplica!

Publicat pe Actualizat pe

liber

 

Am cateva zile libere, am citit pana am obosit, m-am uitat si la tv. Si am vazut ca  „n-am ce vedea”. Asta dupa ce mi-am pus casa la punct, ca sa pot sta linistita.

Am iesit prin oras,  m-am plimbat prin diverse pet shopuri cautand un ansamblu de joaca pentru pisici (pentru ca de maine voi avea una mica) si am ramas traznita de preturile practicate. Imi venea sa zic precum ala din reclama: „scump, doamna, scump!” Si sa continui cu „da’ halatul, cat e halatul?”  Si totusi… am luat. Si ansamblu si tot ce e necesar pentru noul locatar si prieten al meu.

Apoi, am intrat prin diverse magazine, sa mai vad una – alta si tot la fel imi venea in cap reclama. Afurist de scumpe toate. Toate pe care le-as vrea. Ca altfel gasesti si chestii de „unica folosinta”, la pret accesibil…

Cu shoppingul m-am lamurit! Ma intorc acasa si asez la locul lor lucrurile cumparate. Si incep sa citesc iarasi. Si iarasi obosesc. Cred ca am nevoie de o carte care sa ma prinda cu adevarat.

Ca sa-mi umplu timpul cu ceva, caut intr-o cutie pastrata cu sfintenie, vechiul goblen, inceput acum patru ani, neterminat nici azi. Ma las prinsa vreo doua ore de asta si iarasi obosesc. Sau ma plictisesc?

Incep sa navighez pe net in cautare de informatii despre cresterea si ingrijirea pisoilor. Tiiiii… ce de informatii… contradictorii. Hotarasc sa cresc pisoiul asa cum voi simti ca e bine pentru el si pentru mine.

Apoi dau peste alte si alte informatii de alta natura. Aiaiaiiiii! Ce de informatii. Avalansa! Raman nauca in fata atator informatii. Nici nu stiu pe care s-o asimilez, sau daca s-o asimilez, ca multe se contrazic intre ele!

Mai oameni buni! Astia vor sa ma inebuneasca de nervii capului, care si asa sunt nervosi! Toti stiu ce e bine pentru mine. Dar toti! Sfaturi cat e lumea de mare.

Doamne, cred ca sunt tampita rau, ei stiu ce e bine pentru mine, eu nu!

35 reguli ca sa fii fericita!

20 de reguli ca sa fii sanatoasa!

45 de reguli pentru o casnicie fericita!

Nu zau! Sa mori tu asta care scrii asa ceva, ca astea se aplica la mine, la tine, la noi toti! Zi da, si sa dea naiba daca nu te caut, ca sa iti spun privindu-te in ochi sa mergi la un psihiatru sa-ti puna un diagnostic! Si sa-ti mai spun ca n-am sa mai citesc ce scrii in vecii vecilor, pentru ca risc sa ajung eu la psihiatru daca te bag in seama.

Nikolai Gogol spunea: „Omul este intelept, destept si priceput in tot ce-i priveste pe altii, dar nu pe sine”. Va spune ceva asta?

Mai oameni buni, voi astia de veniti cu sfaturile voastre absurde, universal valabile, eu inteleg ca aveti nevoie de like-uri si vizualizari, dar chiar asa de prosti ne credeti? Mai ganditi si voi… Noi suntem unici, deci „universal valabil” nu se aplica!

Asa ca, hai sa ne traim vietile cum stim, cum simtim, cat putem de frumos, fiecare dupa creierul, inima si sufletul sau…

 

sursa foto: internet

Zbor

Publicat pe Actualizat pe

aripa

În seara asta, am plâns. Un plâns pe care îl credeam uitat.

Un tip (într-o emisiune tv.),  a recitat o poezie ce a durut pâna la lacrimi. 

Durerea lui, prea grea. Și totuși încheia: „Sunt bine, mamă! Stai liniștită! Am învățat să zbor într-o aripă…”

Iar versul lui s-a așezat pe mine ca o ploaie neașteptată, făcându-mă să-mi zic:

Sunt bine, viată! Stai liniștita! Încet, m-ai învățat să zbor într-o aripă…

 

sursa foto: internet

 

Crez

Publicat pe Actualizat pe

Crăciun fericit! 

received_1752290824803057

Despre Crăciun nu pot să scriu. Magia pe care o simt, nu are loc în cuvintele mele. Crăciunul se trăiește! 

sursa imagine: internet

Bilanț

Publicat pe

 

 

desculta prin viata

Am înțeles. Cam târziu, aș zice. Am vrut să fii tot ceea ce mi-am dorit să fiu și n-am fost. Și nici n-am cum să mai fiu. Că prea târziu există.

Îmi făcusem din asta un punct fix la care trebuia sa ajung, nevrând să înțeleg când era vorba de tine, că fiecare are drumul pe care și-l alege.

Sunt dezorientată. Complet. Pentru că înțelegând acum, mă dau la o parte din calea ta. Și-mi pierd drumul. Și țelul. Traseul deviază. Unde e nordul? Estul?

Punct la punct. În căutarea altui obiectiv. Probabil râzi și-ti spui: „săracul, cu ce o fi greșit, dacă obiectivul e un alt om”. Poate de data asta reușesc să fac din mine un obiectiv. Poate.

Dacă nu m-ai cunoaște, te-ai întreba dacă am băut. Dar știi că nu beau niciodată altceva decât apă plată cu lămâie. Fiță, cum zici tu. Necesitate, cum zic eu.

 

                                                          ****************

Am sentimentul că toată viața mea, n-am făcut decât să încurc. Pe unii, apoi pe alții… fără să vreau. Am vrut să văd oameni fericiți. Nu mi-a ieșit întotdeauna.

Când am simțit ca nu-mi iese, m-am dat la o parte. Uneori a durut. Dar am vrut să se poată trece mai departe. Unii au trecut râzând, alții plângând. Am râs sau am plâns și eu.

Iar alții s-au făcut că nu văd calea liberă lăsată de mine. A fost alegerea lor…

Oricum, cine ar fi vrut, ar fi putut să mă ocolească. Ușor și fără teamă. Pentru că după cei care pleacă, nu mă uit.