ganduri

Trebuie să…? Nu!

Publicat pe Actualizat pe

albnegru

Nu! Nu!! Nu!!! Nu  mai vreau să aud “trebuie să…”, asta, aia, cealaltă!  Nu mai vreau! Vreau să fac, doar ce vreau eu. De când mă știu,  adică de pe la 4   –  5 ani, acasă, la școală ani și ani, apoi la serviciu, aud doar că “trebuie să…!”. De ce, de ce să trebuiască într-una să… ? Pentru că așa spunea mama, tata, învațatorul, profesorul, ăștia la început și pe rând… dar ăștia, cu “pe rând-ul” lor, nu m-au deranjat, mi se parea normal să-i aud, și recunosc plecand ochii că nici nu-i prea băgam în seamă.

Apoi a aparut șefuuul…

Șeful, zilnic spune că “trebuie să…” de mă ia cu amețeală, vâjâială, tremurici, care se transformă în nervi nervoși și draci drăcoși numai când îl vad… dar înghit și tac, că vorba aia: în fața șefului și în spatele calului, să nu stai…

După un timp, a aparut și înalțimea sa – soțul adica – cel care de la o vreme spune într-una,  ca o mașinărie stricată, că “trebuie să…” mâncam (a se citi mănânce), facem ordine, călcăm, spălăm, facem mâncare, etc., (a se citi fac eu  că el e doar cu trebuie, dar pentru ca el este noi, “trebuie să facem” mă include fara drept de apel doar pe mine, convertind astfel pluralul, în singlarul persoanei mele). 

Acum a venit și vecinul? Vecinul! Și ăsta a început cu “trebuie să…”!!! Nu mai aud ce  trebuie, că mi s-au înfundat urechile! Nu maaaai pooooot! Ăsta ce mai vrea? Aud??? Aaaaaaa…  Vrea bani, că trebuie să zugravim scara! Uuuuuuh!  Numai atât? Atât??? Doar bani??? Deci nu trebuie să… zugrăvesc eu? Nu? Oooo… Incredibil! Cu ăsta am scăpat repede și ușor… nu “trebuie să…” eu. Eu, doar cu banii…  dar zic merci în gandul meu, îmi vine să-i zic și cu voce, bucuroasă că nu “trebuie să…” eu. Uhhhhh… Ce ușurare!

Greu e cu aștia pe care zilnic îi  aud că “trebuie să…”! Pentru că de regulă, înseamnă ca EU sunt cea care trebuie să execute.  Chiar daca ei folosesc pluralul. Oi fi eu doi, de toți folosesc pluralul? La asta nu m-am gândit. Ferească Sfântul!

Când îi aud, m-apucă nebuneala.  De ce “trebuie să…” EU, când vreți voi? De ce credeți că nu-mi ajunge doar că-mi spun singură că trebuie să fac asta sau aia? De ce-or crede unii, că noi știm  când trebuie să facem ceva?

Până când credeți că trebuie să vă mai ascult rugămințile, predicile, sfaturile, ordinele, care invariabil îl conțin pe “trebuie”?! Până când să-mi mai împiedic gândurile, liniștea, visurile, zilele, orele, viața, tot, dar tot ce ține de mine,  de veșnicul vostru “trebuie…”? Nuuuu, gata, până aici! Pentru că nu mai încape în mine nesuferitul, agasantul, obsedantul ăsta de „trebuie să”!

Concluzia? Trebuie să mă schimb! Trebuie să am curajul de a vă arunca în fața, că și voi sunteți oameni ca și mine și NU TREBUIE să uitați asta! Că ce „trebuie să…”, puteți face și voi! E clar? E destul de clar că TREBUIE să mă lăsati pace? Că dacă nu e destul de clar, trebuie să mă duc la psiholog. Numai să nu înceapă și ăla cu “trebuie să…”, că nu mai raspund de mine. Și să nu uit să îi spun încă de când intru pe ușa: domnul/doamna, să ne-nțelegem înca de la-nceput: fără TREBUIE SĂ…! Înlocuiți-l, vă rog, cu vrei să…?

 

sursa foto: internet

Reclame

Bohemian Rhapsody -Legendele nu pier!

Publicat pe Actualizat pe

freddie_mercury_1221525828

Am vazut – in sfarsit! – in seara asta, Bohemian Rapsody. 

Un film bun as zice. Dar, cu dar-uri…  prea restrans, sau cu prea multe gauri. Inca nu mi s-au asezat gandurile…

Insa, la o prima impresie, lipseste o mare parte din ceea ce a fost Freddie Mercury. Personalitatea lui năucitoare, este stirbita in lipsa prea multor elemente care nu au fost incluse in scenariu. 

Pare un joc de puzzle, din care piese importante lipsa rup din stralucirea pe care inegalabilul Freddie a avut-o, si o sa o aiba mereu. Freddie, a fost un perfectionit. Nu a iesit niciodata pe scena nesigur pe el. Stia ce poate. Stia ca el era muzica. Stia ce forta are asupra publicului sau. Magnetismul lui era dincolo de orice explicatie. 

Freddie a fost unic. Si nu cred ca v-a putea fi egalat vreodata. Insa din filmul asta nu reiese asta. Si, de ce sa nu recunoastem inca un aspect, Freddie Mercury, arata mult mai bine decat actorul ca l-a interpretat in film. 

L-am admirat cu toata fiinta mea pe artistul asta. I-am iubit si-i iubesc muzica fara sa spun ca o melodie e mai buna sau imi place mai mult ca alta. Am citit tot ce se putea citi despre el. De aceea am senzatia ca il cunosc parca dintr-o alta viata. 

Ultima parte , cea a concertului LIVE AID, am revazut-o de trei ori. Acela era el. Freddie, e o legenda! Legendele nu pier! Dar nici nu incap intr-un film. Fie el cat de film, Bohemian Rhapsody, e doar un omagiu adus marelui artist, printr-o biografie… ciuntita.

sursa foto: internet

 

Eu as alege fericirea!

Publicat pe

 

blo

“Sunt o femeie puternica?”

E intrebarea pe care mi-a pus-o intr-una din zilele trecute o prietena. M-am uitat la ea intrebator, nu stiam ce sa-i raspund, nu stiam la ce se refera, nu stiam ce asteapta de la mine…

Apoi am vazut ca are ochii in lacrimi, gata- gata sa le dea frau liber… parea speriata.

Si a continuat: „crezi ca sunt o femeie puternica, daca am dus in suflet o iubire cat viata, fara ca nimeni sa simta asta, fara sa afecteze pe nimeni? Fara sa-mi afecteze in vreun fel casnicia atatia ani de zile? O iubire, care nu este pentru sotul meu, desigur. Te intrebi de ce am facut-o? Pentru ca oricum nu mai conta…  Singura care a avut de suferit am fost eu, nimeni altcineva, dar pentru mine era totuna… asa  ca am preferat macar sa fac fericit pe alcineva, daca pe mine n-am putut… iar sotul meu este un om fericit”, mi-a zis vorbind cam precipitat.

Ceeee???  Doar am gandit. Dar am ramas muta. Si am simtit ca tacerea mea ii induce starea de panica pe care o vazusem ceva mai inainte. Gandea, cred, ca n-ar fi trebuit sa vorbeasca. M-am uitat muuult si lung la ea inainte de a-i raspunde. Stiam ca raspunsul meu ar fi putut sa-i darame echilibrul sufletesc pentru care trudise atatia ani. De aceea i-am spus cu toata convingerea de care sunt in stare si din tot sufletul, ca e cea mai puternica femeie pe care am cunoscut-o.

Si acum, dupa ce am „digerat” confesiunea ei, chiar cred ca e cea mai puternica femeie pe care o cunosc, pentru ca niciodata n-am banuit imensa povara din sufletul ei. Esti puternica draga mea, doar ca nu stiu daca se merita sa renunti atat de usor la tine, nici macar pentru a fi o femeie puternica…

Si  mai gandesc, ca nu m-ai fi intrebat, daca la randul tau nu ai fi avut indoieli asupra sacrificiului tau… Daca pe tine te ajuta faptul ca a fi puternica e de-ajuns, atunci…  esti puternica! Insa stii si ca nu esti fericita!

Noua ani de putere, noua ani de durere?

Nu! Eu as alege fericirea. Undeva, exista!

Trăim în România!

Publicat pe Actualizat pe

p17

I-am trimis un mesaj dimineață fiică-mii. 
„Ai grijă, mamă, pe unde mergi, cu cine te întâlnești, ce vorbești, ce tranzacții faci! Fii cu ochii in patru! 
NU IEȘI NOAPTEA DIN CASĂ! 
Noaptea trecută, au scos ăștia infractorii din închisori. De parcă nu erau destui liberi!”

Gânduri generate de scârbă!

sursa foto: internet

 

 

INEGALABIL!

Publicat pe

Pentru ca atins perfectiunea in muzica, este Love of my life!

 

sursa: You Tube