Lună: Mai 2015

daca nu stiu… ce nu stiu.

Publicat pe Actualizat pe


Cu toata fiinta mea detest tot ce e anormal pe lume… din punctul meu  de vedere. Una dintre cele… multe anormalitati, e chestia cu… (ups!) homosexualii! Nu tine de mine sa-mi stapanesc parerile (nespuse pana acum public) si simturile, n-am ce-mi face! Asta sunt eu! N-am nimic cu ei ca oameni, daca nu stiu… ce nu stiu.

Daca stiu, iertata sa fiu, dar “se zbarleste parul pe mine” :).

Eeeeei, acum paradoooxuuul! Cum naibii pot sa ma uit la „Brokeback mountain” (si nu o singura data),  ba mai mult decat atat, sa plang. Da’ nu asaaa… lacrimat, ci cu toata fiinta mea! Ma doare sufletul, ma revolt, sufar alaturi de ei, imi spun ca nu-i drept sa fie asa, ca unii oameni s-au nascut sa traiasca la extreme fericirea si durerea! Asta gandindu-ma la cei doi protagonisti ai filmului. Sa fiu bine inteleasa!

In realitatea de zi cu zi, ramane valabila treaba cu zbarlirtul!

Un paradox. Asta e. Si nu mi-l pot explica :).

Anunțuri

Viata nu minte, dar nici nu iarta…

Publicat pe Actualizat pe


IMG_20150607_113650

Sunt sigura ca viata in sine, nu are nimic cu noi.

Noi suntem cei care avem ceva cu ea. O  chinuim, o hartuim, o alergam, o bruscam, o scuipam, o mintim, o certam, o alergam, o smuncim… o alungam…

Si chinuiti de remuscari, o chemam inapoi, pentru ca peste putin timp sa o luam de la capat.

Pana intr-o zi, cand satula de noi, n-o sa ne mai vrea si o sa plece singura.

Atunci am indura orice, dar absolut orice, am fi in stare sa ne taram in fata ei pana ce ne-am zdreli coatele si genunchii… cersind cu disperare iertare pentru toate zilele in care n-am trait-o si n-am iubit-o, lasand-o doar sa treaca, ca si cum ar fi fost doar una din cele o mie de vieti pe care le-am fi avut.

De ce credem ca viata ne-ar putea ierta? 

Ea nu-i ca noi! Viata nu minte, dar nici nu iarta!