Lună: Noiembrie 2015

“Sunt o femeie puternica?”

Publicat pe


p17

“Sunt o femeie puternica?”

E intrebarea pe care mi-a pus-o intr-una din zilele trecute o prietena. M-am uitat la ea intrebator, nu stiam ce sa-i raspund, nu stiam la ce se refera, nu stiam ce asteapta de la mine…

Apoi am vazut ca are ochii in lacrimi, gata- gata sa le dea frau liber… parea speriata.

Si a continuat: „crezi ca sunt o femeie puternica, daca am dus in suflet o iubire cat viata, fara ca nimeni sa simta asta, fara sa afecteze pe nimeni? Fara sa-mi afecteze in vreun fel casnicia de atatia ani de zile? O iubire, care nu este pentru sotul meu, desigur. Te intrebi de ce am facut-o? Pentru ca oricum nu mai conta…  Singura care a avut de suferit am fost eu, nimeni altcineva, dar pentru mine era totuna… asa  ca am preferat macar sa fac fericit pe alcineva, daca pe mine n-am putut… iar sotul meu este un om fericit”, mi-a zis vorbind cam precipitat.

Ceeee???  Doar am gandit. Dar am ramas muta. Si am simtit ca tacerea mea ii induce starea de panica pe care o vazusem ceva mai inainte. Gandea, cred, ca n-ar fi trebuit sa vorbeasca. M-am uitat muuult si lung la ea inainte de a-i raspunde. Stiam ca raspunsul meu ar fi putut sa-i darame echilibrul sufletesc pentru care trudise atatia ani. De aceea i-am spus cu toata convingerea de care sunt in stare si din tot sufletul, ca e cea mai puternica femeie pe care am cunoscut-o.

Si acum, dupa ce am „digerat” confesiunea ei, chiar cred ca e cea mai puternica femeie pe care o cunosc, pentru ca niciodata n-am banuit imensa povara din sufletul ei. Esti puternica draga mea, doar ca nu stiu daca se merita sa renunti atat de usor la tine, nici macar pentru a fi o femeie puternica…

Si  mai gandesc, ca nu m-ai fi intrebat, daca la randul tau nu ai fi avut indoieli asupra sacrificiului tau… Daca pe tine te ajuta gandul ca a fi puternica e de-ajuns, atunci…  esti puternica!

Anunțuri

Vreau o punte peste “timp inapoi”

Publicat pe Actualizat pe


images8

Azi am stat de vorbă cu mine, lucru pe care îl fac destul de rar. Momentele în care îmi permit să fac asta, sunt prea puține. Dar și pentru că nu vreau să mă cert singură.

Printre altele, am visat cu ochii deschiși. Și m-am întrebat, cum ar fi, dacă viața m-ar lăsa să fac o punte peste “timp înapoi”, dându-mi totodată, un număr limitat de – trei, să zicem –  greșeli de îndreptat. Ce anume aș alege să îndrept din multitudinea greșelilor făcute? Pentru că am făcut destule greșeli, recunosc. Sunt om, iar a greși e omenește, se spune.

Două, fără dar și poate, le-aș îndrepta. Acelea sunt fără drept de apel. Categorice. Acelea care ar fi făcut ca viața mea să fie altfel. Nu știu dacă mai frumoasă, sau mai bună. Poate dimpotrivă. Dar destul de diferită și mai plină.

A mai ramas una. Ohoohoooo…  greu de ales!

Cititi continuarea aici