Despre

 p26

Sunt mândră ca un cal de dric

Ce-și poartă lucitoare pompoane negre-n frunte,

Sunt cea ce poarta totul spre nimic,

Eu sunt oierul fără turmă…

 

Glumeam…

Sunt sigură că viața în sine nu are nimic cu noi, dar mulți dintre noi o acuză pe nedrept.

Noi suntem cei care avem ceva cu ea. O  hărțuim, o alergăm, o bruscăm, o scuipăm, o mințim, o certăm, o repezim, o smuncim, o alungăm…

… și chinuiți de remușcări, o chemăm înapoi, pentru ca peste puțin timp să o luăm de la capăt.

Până într-o zi, când sătulă de noi, n-o să ne mai vrea și o să plece singură.

Atunci am îndura orice, dar absolut orice, am fi în stare să ne târâm în fața ei pâna ce ne-am zdreli coatele și genunchii și sufletul, cerșind cu disperare iertare, pentru toate zilele în care n-am trăit-o și n-am iubit-o, lăsând-o doar să treacă, ca și cum acele zile sau perioade ar fi facut parte, doar dintr-una dintre cele o mie de vieți pe care le-am fi avut de trăit.

Dar viața e DOAR UNA!

Și de ce credem că ne-ar putea ierta? 

Ea nu-i ca noi. Viața nu minte, dar nici nu iartă!

Să nu uităm asta…

sursa foto: internet

Reclame

7 gânduri despre „Despre

    Angy a spus:
    03/07/2017 la 21:40

    Minunat 💐💐💐💐

    Apreciat de 1 persoană

    Ela Marginean a spus:
    24/08/2018 la 12:44

    „Sunt mândră ca un cal de dric

    Ce-și poartă lucitoare pompoane negre-n frunte,

    Sunt cea ce poarta totul spre nimic,”

    Daca ai poezia integral …si autoarea ei ?

    Este vorba de Ioana Craciunescu ?

    Am poezia de cand eram adolescenta, scrisa de mine intr-un carnetel…Imi doresc sa gasesc volumul de versuri…sau revista unde a fost publicata.

    Multumesc

    Apreciat de 1 persoană

      Liana a răspuns:
      24/08/2018 la 20:16

      Imi pare rau, poezia am citit-o de cateva ori cu niste ani in urma, Asta e tot ce mi-a ramas in memorie. Dar cineva mi-a prmis ca-mi face rost de volumul de poezii Duminica absenta. Inca mai astept.
      Daca o ai in intregime…. sa indraznesc sa ti-o cer?
      M-ai indatora! 🙂 Atunci cand voi primi volumul pe care-l am promis, sa iti trimit alte poezii ale ei. 🙂

      Apreciază

        Ela Marginean a spus:
        30/08/2018 la 10:08

        Am sa caut caietul meu cu coperti rosii. Cu drag am s-o ofer.

        Apreciat de 1 persoană

        Liana a răspuns:
        30/08/2018 la 10:48

        Multumesc! 🙂

        Apreciază

    Ela Marginean a spus:
    07/09/2018 la 14:15

    „SUNT IARBA CE-ŞI AMÂNÃ TOAMNA

    Sunt trista ca un lung convoi
    ce-şi lasă oazele in urmă.
    Ca marea ce se varsă in gunoi.
    Ca ingerii ucişi in turmă.

    Sunt mândră ca un cal de dric
    ce poartă lucitoare pompoane negre-n frunte.
    Sunt cel ce cară totul spre nimic.
    Eu sunt podarul fară punte.

    Sunt iarba ce-şi amană toamna
    iubind taişul coasei mult mai mult.
    Sunt pasări impuşcate-n aer,
    Aer lovit de morile de vânt.
    Si nici nu mai stiu dacă mai sunt ce sunt
    surda tocmită la cuvant,
    cu semne surde măsluindu-mi ochii
    silabe surde alergînd ca dropii
    prin miriştea ce-o simt in creier.

    Cînd creşte ceaţa
    eu o treier.
    Eu o adun gospodăreşte-n snopi.

    Cand moare somnul
    eu sap gropi in perna mea
    Eroic cimitir de vise.

    Ce bine-nsamanţat e răul
    ce-ngaduie in noi blăndeţea,
    Ce nou prilej de bucurie mi-e tristeţea.”

    Ioana Craciunescu

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s