ganduri

Frunzele (Elegie de toamnă)

Publicat pe Actualizat pe

frunze

 

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, 
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, 
Să nu văd frunzele cum cad din ram…

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt…
Vreau să mă simt la tine ca acasă, 
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt…

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, 
Şi deapănă mereu, fără-ncetare, 
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem…

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie…
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele…

                         Radu Stanca

Reclame

Zilele noastre pier ca fumul…

Publicat pe Actualizat pe

 

 

12829274_925603407558398_4148888623466577353_o

Ne trezim, si ametiti inca de ziua de ieri, incepem sa ne facem planuri si sa cautam raspunsuri pentru ziua  in care tocmai am pasit, cautam un „ceva” in fiecare zi, negasindu-l, alergand disperati pana in noapte – cand obositi –  lasam zilei de maine obligatia de a ne raspunde la intrebarile care, credem noi, ne-au irosit ziua.

Apoi, “maine”,  o luam de la capat, cu o si mai mare inversunare, care ne oboseste si mai mult.

Resemnati, asteptam sfarsitul de saptamana, ‘sa ne relaxam’ – zicem.

Dar nu o facem. Ne stresam si mai mult la gandul ca urmeaza o alta saptamana nebuna, mai nebuna ca cea care tocmai a trecut, care a a strans mai multe griji si intrebari…

Mai nou spunem ca traim pentru week – end.

Dar nici macar asta nu o facem cum trebuie. Pentru ca nu ne lasa gandurile.

Si nu intelegem ca, inevitabil, in stilul asta,  zilele noastre pier ca fumul…

sursa foto: internet