Lehamite!

Imagine Publicat pe 12/05/2017 Actualizat pe 12/05/2017

Ia să văd cine aruncă cu pietre. 🙂

De când mă știu măritată, că de atunci am început să gătesc, am urât constant să gătesc mâncarea cea de toate zilele. Îmi pare rău, n-am ce face. Nu-mi place. Și a naibii să fiu dacă înteleg, de ce principala atribuție în casă a femeii, este să facă mâncare! Bine, și să spele, calce, aspire, spălat geamuri, parchet, gresie, faianța și tot lungul șir al treburilor casnice. Sau poate o consider eu principală pentru că nu-mi place?

L-am întrebat pe soțul meu, încă de când m-am măritat, dacă n-ar vrea să gătească el, iar eu sa fac restul treburilor. “Nț”…, a fost răspunsul 🙂 . N-am insistat. Dacă mie nu-mi place, lui de ce i-ar plăcea? L-am înțeles. Că de, mai în toate familiile, cam așa stau lucrurile.

Le-am cosiderat mereu cele mai norocosase femei, pe cele cărora li se pare frumos și plăcut să gătești. Cum naibii se poate asta? Ce să-mi placă? Cum să-mi placă? Și de ce? Nu. Nu pot să înțeleg asta și pace. Adevărul e că ce nu-ți place, nu înțelegi. 

De foarte multe ori, mi-e o ciudă de crăp că nu-mi place să gătesc. Fac fără comentarii alte treburi casnice. Nu pot să spun că mor de plăcere. Dar măcar nu mă enervez. Eiiii, mă mai enervez eu așa puțin, când am prea mult de călcat, dar la asta am soluția la îndemană. Mai târziu. Și gata. 😀 

Cu mâncarea lucrurile nu stau la fel. Aia trebuie! Atunci! Acum! Acum!! Chiar dacă vin deja îndoită de oboseală de la birou. Aleleeiiii! Turbez!! 😦 

Cred că sentimentul ăsta vine de la faptul că nu se poate amâna. Mă simt presată. Detest asta. Și totuși mâncarea îmi iese. Îmi iese bine! Fiică-mea m-a întrebat adeseori: cum să nu-ți placă mama, dacă îți iese atât de bine? Ei, uite că nu-mi place și gata, că ma enervez numai cât vorbesc despre mâncare!

Dacă ar fi după mine, aș mânca doar pâine, legume crude și fructe. Și câteodată, la un restaurant, ca să nu zic că nu înghit și mâncare gătită. Că doar mănânc pentru a trăi, nu trăiesc pentru a mânca!

sursa foto: proprie