Auzi-mă…    – Elena Văcărescu

Publicat pe

images5

 

Auzi-mă! Sunt muzica, mereu

Lipsită de puținul ce-și dorește,

Sunt ritmul mare, unic, straniu, greu,

Din zgomotul furtunii care crește.

 

Sunt muzica aceasta fără frâu,

Sunt melodia blândelor ruine,

Sunt liniștea-ntre țipete, sunt râu

De cântece străvechi trecănd prin mine.

 

Am, muzică, obrajii tăi de soare

Și netedele brațe fericite,

Ce pot prin pomii beți să se strecoare

Și printre zvelte gratii împletite.

 

Am, ca și tine, triste tălpi arzând

De-al morților nepotolit sărut,

Cu viața mea adâncul tău crescând,

Ca-ntr-un ocean, în tine m-am pierdut.

 

Traducere de Elisabeta Isanos.

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s