„Nimeni” are nevoie de liniște…

Imagine Publicat pe Actualizat pe


nimeni

Am zile când sunt un zâmbet toată. “Din cap până-n picioare” cum s-ar spune.

Râd, cu râsul pe care mintea mi-l impune, când de fapt sufletul meu plange.

Vorbesc, glumesc, sunt în rând cu lumea. Comunic. Pentru că trebuie.

Sau poate că îmi doresc cu toată ființa mea să uit “neștiutul” din mine, încercând să bravez cu masca.

Când în spatele zâmbetului se ascunde durerea, ceilalți privesc, vorbesc și râd alaturi de masca sub care lacrimi amare ard neștiute.

Așa  a fost și cu “palma” verbală scăpată de cineva pe care îl divinizez, îl iubesc pâna dincolo de mine, mai presus decât imaginația mă poate duce.

Cineva care mi-a spus că “sugestii nu prea mai accept de la nimeni” – făcusem greșeala(?) de ai oferi o sugestie – și brusc m-am simțit încadrată în categoria “nimeni”. Atât de puțin meritam? Atât de puțin însemnam?

Tu, CINEVA, ai idee cât de tare ai lovit? Cât de tare a durut? Știi că niciodată, dar niciodată, n-am să pot să uit, deși de iertat, te voi ierta? Pentru ca ești parte din mine, te voi ierta, dar să uit???  Nu!

Lasa-ma o vreme, CINEVA. „NIMENI”, are nevoie de liniste.

sursa foto: internet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s