Iarta-i de poti, Corbule!

Publicat pe Actualizat pe


images

Venise pe lume la o stana si l-au cumparat cu un pret piparat, pentru ca isi doreau un caine bun. Bun de paza.

Cand l-au adus acasa pe Corbu, era un ghemotoc negru, cu ochii mari si speriati, care incepea sa planga daca te uitai la el. Nu era invatat cu oamenii, vazuse mai mult animale in jurul lui. Oi, miei, capre, iezi, vaci si ce-o mai fi fost pe-acolo prin jurul stanei. Oameni… ciobanii si cam atat. Iar astia,  nu aveau timp de dragalit puii de catel, ca alte treburi aveau ei.

Odata platit, l-au luat acasa unde a scancit vreo trei sau patru zile, pana cand a inceput sa se tina bine pe picioare, apoi, ca o umbra umbla dupa ei. Parintii mei. L-au indragit, l-au dragalit, a invatat ca acolo e casa lui, casa pe care trebuie sa o pazeasca. Sa o apere. Nici o pasare in zbor nu putea trece pe deasupra, fara ca el sa dea de stire. Bun caine, ziceau ai mei. Bun caine, ziceam si eu, desi nu am indraznit sa pun vreodata mana pe el dupa ce a crescut. Prea se facuse mare. Si mie mi-e teama de caini, dar ii iubesc. Il iubesc pe Corbu, iar el ce sa zic, cred ca ma adora, desi n-a crescut cu mine si nu am facut ceva anume ca sa ma iubeasca. A invatat din mers ca apar uneori, nu stie el de unde si ca dispar la fel de neasteptat cum am aparut. Dar cand apar, stie jumatate de sat ca m-am intors. Are grija Corbu sa-i anunte pe toti. O intreaba vecinii, mai de aproape sau mai de departe pe mama: “a fost fata acasa? ca l-am auzit pe Corbu, numai cand vine ea face asa”. E o relatie speciala intre noi, n-am inteles niciodata de ce ma iubeste atat de mult pe mine, desi pe tata il mai maraie uneori, ca l-a vazut dand o palma purcelului… si de atunci, nu l-a uitat, sau nu l-a iertat. Destept Corbu. Inca de cand era mic i-am citit dragostea in ochi si i-am vazut privirea implorandu-ma sa-l mangaii dupa ce a crescut, dar frica mea a fost intotdeauna mai mare decat dorinta… doar ma uitam si vorbeam cu el: “ce mare esti Corbule, mi-e frica de tine… nu pot decat sa vorbesc cu tine” iar el statea cu picioarele pe gard incercand sa ajunga la mine pe deasupra… nu putea…

De la o vreme, a imbatranit, vede greu, aude mai putin… dar tot da de veste tuturor ca am venit. In rest nu prea il mai intereseaza ceva. De, batranetea, saracul!

O sa-mi lipseasca, imi spun cateodata.

Dar azi, Doaaaamne, ce mi-a fost dat sa aud!

Ma suna mama plangand: “S-a intors Corbu, de doua saptamani nu dorm gandindu-ma la el, da’ a venit!”  Si-i da inainte cu plansul! Nu reuseam sa inteleg mai nimic. O domolesc si incep sa inteleg, iar ce-mi zicea, cadea ca un traznet peste mine!

Nici acum, nu-mi vine sa cred ca l-au dus pe Corbu si l-au parasit la o distanta de 20 si de km de locul unde a deschis ochii asupra lumii, unde a scheunat trei zile, dupa ce l-au despartit de mama si de fratii lui, de locul unde a invatat sa iubeasca si sa stie care-i e rostul si locul pe lume…

Nu pot sa cred ca mai bine de doua saptamani, batran, aproape orb, aproape surd, nemancat si disperat, a cautat locul si oamenii pe care i-a iubit, cu care a crescut si a trait o viata. Pana i-a gasit, i-a cautat…

Ce-a fost in sufletul tau, Corbule? Tu, care nu te-ai indepartat niciodata de casa, de teama ca cineva strain, ar putea da buzna in lipsa ta? Cata durere ai indurat? Si cat chin? Cate lacrimi ti-au curs in suflet? 

De-as fi stiut, cu picioarele goale, zi si noapte te-as fi cautat, pana te-as fi gasit, Corbule…

Cat te iubesc Corbule, iarta-i te rog, sunt si ei batrani si bolnavi si nu mai stiu ce fac…

Dar eu, cand o sa vin, iti promit Corbule, o sa ma asez in genunchi in fata ta, o sa te mangai, o sa-mi inving teama asta nebuna care toata viata ta, nu m-a lasat sa te ating, o sa te iau in brate si o sa te fac sa uiti durerea pe care ai trait-o in ultimele saptamani… 

Si poate plansul mamei mele, cand te-a auzit scheunand langa gardul din spatele casei, te va face sa o ierti. Poti? Ca ea nu poate sa se ierte. Asa mi-a zis.

Anunțuri

3 gânduri despre „Iarta-i de poti, Corbule!

    mistreata neprietenoasa a spus:
    01/09/2015 la 23:20

    Am plans…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s