Ciorapii buclucasi (sau cosmarul cu ochii deschisi)!

Publicat pe Actualizat pe


1a

De la o vreme m-am gandit sa mai merg si pe jos la birou. Ca face bine la sanatate, mi-am zis.

Dimineata, logic, trebuia sa plec mai devreme si tot ce aveam de facut inainte de plecare era acum oarecum mai precipitat (spun trebuia, pentru ca m-am lecuit din ziua cu pricina 🙂 ))) ), totul era in graba, ca nu ma induram sa ma trezesc mai devreme decat inainte, “ca sa nu-mi schimb bioritmul”.

Eeeeeiiii, acu’ incepe povestea, sau dracia, sau nebunia, sau cum sa-i mai zic…

Cum spuneam, trezirea rapida, spalat, aranjat toate alea de-ale noastre femeile, imbracat, cu hainele pregatite cu o seara inainte, pentru ca de regula sunt foarte atenta la ce si cum imbrac, dar in ultimul moment vad ca vremea s-a schimbat peste noapte, nu mai era de rochie, ciorapi si pantofi, asa ca schimb rapid rochia. Cu blugi, bluza, sosete, pantofi sport, arunc din nou un ochi in oglinda si la drum, ca aveam vreo 35 de minute de mers…

Si merg, merg, merg… Cam intuneric afara cand am plecat, dar incepe sa se lumineze. A naibii treaba, imi zic pe drum: ce-o fi avand mai toata lumea asta de-mi zambeste, iar pe unii ii vad cu coada ochiului cum intorc capul dupa mine…

Scot o oglinda din geanta, ma uita in ea:  e ok, imi zic, n-am nimic.  Da’ nici asa de “mandra” n-oi fi azi, ca sa se uite mai toti si toate dupa mine… ma uit in jos la haine, si… iar ok, merg mai departe. Incepea sa se lumineze bine de tot si din ce in ce mai multi se uitau si-mi zambeau. Cu subinteles…

Sa fie asta ziua mea norocoasa? M-am intrebat si eu, ca nu mai stiam ce sa cred!

Ajung in sfarsit la birou. Inainte ajunsese prietena si colega mea de birou care pregatea deja cafeaua.

Ii zambesc laaaarg… Ea, holbeaza ochii la mine, casca gura sa zica ceva dar nu mai reuseste. Un ras nebun, sacadat, cu innecat si cu lacrimi, cu sunete ciudate, n-o lasa sa zica nimic, doar mana intinsa cu aratatorul inspre mine, indica ceva. CE!?!?! Am tipat disperata…

Si incep sa ma uit la mine, in jurul meu, ma rotesc… si simt ca lesin!!! Inima incepe sa-mi bata cu putere, obrajii imi iau foc, biroul se invarte odata cu scaunul care era la doi pasi, dar parea la doi kilometri, ca nu puteam sa ajung la el, si nici aer nu mai aveam!

In timp ce ma roteam, pe langa mine au inceput sa zboare gratios perechea de ciorapi, pe care in graba mea de a ma schimba inainte de a iesi din casa, am aruncat-o peste blugii pregatiti sa inlocuiasca rochia…  Agatati de partea din spate-sus a blugilor, iesind de sub bluza, au dansat in voie, in ritmul pasilor mei si in bataia usoara a vantului, vreme de aproape trei kilometri, in admiratia si zambetele multimii de trecatori…

Mi-era rau…

Prietena mea incerca sa ma consoleze, spunandu-mi ca de multa vreme n-a mai inceput ziua asa de frumos (probabil si trecatorii pe care i-am intalnit, au gandit la fel), dar eu , cosmar  cu ochii deschisi mai mare ca asta, n-am avut si sper sa nu mai am vreodata!

Asa ca… uitati-va bine in oglinda inainte de a iesi din casa… si nu numai din fata. Si spatele-i al nostru! 🙂 ))))

sursa foto: internet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s